Cu capu' în nori

lumina diafană devine sidefie | noiembrie 13, 2010

 

noiembrie ca o catedrală infatuată

pripăşeşte tămâia interiorităţii fumegânde

cuvintele tomnambule ca tablourile daliniene

trimit corăbierii cu aripi dezgolite

noaptea aerul vibrează purificări imaculate

misterul brumar înşiretează paşii prin pietonale fără bufniţe medievale

aglomeraţia omogenizatoare se încorsetează-n tăcere

pedalând galantere de umbre

Reclame

Publicat în buchete de nori

Lasă un comentariu »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

About author

îmi place să îmbrăţişez norii diafani metamorfozaţi în litere sidefii.să ating cu mâna apa ornată din perle care cad în ochii oamenilor. să mă aplec pe zăpada cerului între carourile menirilor visate şi vertebrele rămase din celulele temporalităţii.să-mi tatuez în palme cearşafurile întinse la lună prelungite în aripi atinse de tâmple angelice.

Caută

Navigare

Categorii:

Links:

Archives:

Feed-uri

%d blogeri au apreciat asta: