
Pentru Sergiu B.
Cand privesc printre lentilele zgariate situatia dezolanta a invatamantului romanesc,
ma asez repugnat cu o vioara pe malul Dunarii şi plang.
Asistam la dezradacinarea difuzata a culturii.Plonjam în marea lichelelor intelectuale.
La (liceu), facultate profesorul dicteaza cuvant cu cuvant pentru ca la (extemporal),
examen sa repoduci mecanicist, cuvant cu cuvant.
Batalia se da intre cei mai buni memoratori ai cuvintelor dixite şi plicurilor umplute.
Comemoram decupajele ratiunii umane, punand florile alienarii pe altarul vidului aberant.
Normal ar fi sa existe profesori care predau liber, care fac scheme,
care te provoaca la intelegere, gandire, aprofundare, analogii şi reformulari creative, originale .
Azi intalnim tineri incapabili de a formula cu propriile vocabule : referate, eseuri,
recenzii, de a analiza o carte sau de a-şi argumenta o idee.
…o idee care mai vibreaza falfaitor, fuzionand şi furnicand efemere neartificializate.
Mintea nu mai prelucreaza ci doar depoziteaza informatii pentru scurte perioade de timp.
Chiar daca nu e vremea plecarii cocorilor, multi şi-au bagat cortexul la hibernare.
Cu pasivitate paricipam la arborescenta brambulorogiei şi blegelii cognitive .
Homunculul graitor traieste intr-un provizorat deontologic periculos si cvasimortuar
fiind în acord cu humusul hilar şi retrogat al bipedului afilosofical.